Evadare din gând

Ultima picătură din mine
fuge, se prelinge râzând, urlând,
cu gustul dezgustului
de sine vomitând
cuvântul sufletului
nescris pe niciun mormânt.
Prin alte lumi zburând
cu aripi reîncarnate, încurcate,
între Iluzii pământești,
unde tu exiști dar nu-mi ești.

Capete plecate, toate
în colbul dezbinărilor.
Un înger mă păzește,
un demon mă pândește
în timpul stors de ticuri
îmi construiesc nimicuri,
să-mi fie prezente-n viitor.
Nu-mi spună niciodată
nu te-am iubit, mă iartă
de-al tău nesomn ușor….

✍️Liviu Rusnaciuc Petru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s